Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8726

+0.05%

EUR

15.0734

-0.08%

RON

3.3889

-0.12%

RUB

0.3818

-0.39%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "Barbat" 7 rezultate

Definitii pentru: bărbat

BĂRBÁT, -Ă, bărbaţi, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soţ. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus. Sursa: DEX '98

BĂRBÁT s. 1. om. (Femei şi ~ţi.) 2. v. soţ. Sursa: Sinonime

BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, indrăzneţ, neînfricat, semeţ, viteaz. Sursa: Sinonime

bărbát s. m., adj. m., pl. bărbáţi; f. sg. bărbátă, pl. bărbáte Sursa: Dicţionar ortografic

BĂRBÁ//T² ~ţi m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie şi de fermitate; om în toată firea. ♢ ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soţie; soţ. /<lat. barbatus Sursa: NODEX

BĂRBÁ//T¹ ~tă (~ţi, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forţă fizică şi curaj. 2) rar Care munceşte mult şi cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus Sursa: NODEX

bărbát (-ţi), s.m. – 1. Om adult. – 2. Persoană de sex masculin. – 3. Om însurat, bărbat, soţ. 4. (Adj.) Energic, curajos, viguros. – Mr., megl. bărbat, istr. bărbǫt. Lat. barbatus (Puşcariu 183; REW 946; Candrea-Dens., 134; Densusianu, GS, II, 314; DAR), cuvînt păstrat în limbile romanice (it. barbato, prov. barbat, sp., port. barbado), dar cu sensul etimologic de „om cu barbă“. Totuşi, sensul de „vir“ figurează încă în glose latine şi este atestat şi în ngr. βαρβάτος › alb. varvát (unii consideră, nejustificat, că ngr. provine din rom.). Pentru barbatus „soţ, bărbat“, cf. Graur, Rom., LVI, 105. Cf. de asemenea lat. med. barbanus „unchi“ (Du Cange; Castro, Glos., 175), de unde gris. barbane, tarent. barbano „unchi“. Expresia deal bărbat, rar folosită cu sensul de „coastă abruptă, pantă“ este derivată de Giuglea, Dacor., V, 538-42, din lat. vervactum (› sp. barbecho; cf. REW 9264, cu rezerve). Pare a fi mai curînd vorba de un cuvînt înrudit cu sp. bravo, bravío, a cărui derivare din barbarus nu pare a fi general acceptată. Der. bărbăţel, s.m. (soţior); bărbătesc, adj. (caracteristic bărbaţilor, de bărbat); bărbăteşte, adv. (ca bărbaţii); bărbăţie, s.f. (maturitate, vigoare, curaj, virilitate); bărbăţime, s.f. (oamenii adulţi, bărbaţii); bărbătos, adj. (viril, viguros); bărbătuş, s.m. (mascul al animalelor, în general; cui de lemn, care pune piedică sulului la războiul de ţesut); îmbărbăta, vb. (a încuraja, a reconforta). – Din rom. provine mag. borbáth „activ“ (Candrea, Elemente, 407). Sursa: DER