Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8726

+0.05%

EUR

15.0734

-0.08%

RON

3.3889

-0.12%

RUB

0.3818

-0.39%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "bloc" 11 rezultate

Definitii pentru: bloc

BLOC, blocuri, s.n. 1. Bucată mare dintr-o materie solidă şi grea, masă solidă dintr-o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din margini şi păstrate între două cartoane protectoare. ♦ Loc. adv. În bloc = împreună, laolaltă. 3. Clădire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianţă, înţelegere (între state, partide grupări etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (În sintagma) Bloc motor = organ de motor în care se află cilindrii şi pistoanele. 6. (Med.; în sintagmele) Bloc cardiac = tulburare a ritmului inimii, datorită blocării influxului nervos care străbate muşchiul cardiac. Bloc operator = parte componentă a serviciilor chirurgicale, cuprinzând sălile de operaţie şi dependinţele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus] Sursa: DEX '98

BLOC s. v. blocadă. Sursa: Sinonime

BLOC s. 1. masă. (Un imens ~ de stâncă.) 2. (rar) blochaus. (Un ~ cu 10 etaje.) Sursa: Sinonime

bloc s. n., pl. blócuri Sursa: Dicţionar ortografic

BLOC³ ~uri n. Înţelegere între diferite părţi (state, partide, grupări etc.) în vederea realizării unor scopuri comune. /<fr. blocus Sursa: NODEX

BLOC² ~uri n. Clădire mare cu multe etaje. A locui la ~. /<germ. Blockhaus Sursa: NODEX

BLOC¹ ~uri n. 1) Bucată mare dintr-o materie solidă şi grea. ~ de piatră. 2) Ansamblu de elemente grupate, care formează un tot omogen. ♢ ~ de desen mapă cu foi de hârtie, prinse împreună şi folosite la desen. În ~ împreună; fără a despărţi; în totalitate; laolaltă; global. /<fr. bloc Sursa: NODEX

BLOC² s.n. Clădire mare, cu mai multe etaje; blochaus. [<germ. Blockhaus]. Sursa: DN

BLOC³ s.n. 1. Blocadă. 2. Alianţă, înţelegere (între state, partide etc.) în vederea unor scopuri comune. 3. (Med.) Obstruare a unei căi vasculare sau întreruperea circulaţiei printr-un vas. ♦ Întrerupere a unei conductibilităţi neuromusculare. ♦ Anestezie locală. [Var. blocus s.n. / < fr. blocus]. Sursa: DN

BLOC¹ s.n. 1. Bucată, masă mare dintr-o materie grea şi tare; corp, obiect dintr-o bucată. ♦ Bloc continental = sector al scoarţei terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime. ♦ (Poligr.) Caracter de literă, înrudit cu caracterul grotesc. 2. Grămadă de obiecte, de lucruri etc. care formează o masă unică. ♢ În bloc = împreună, laolaltă, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de mărci poştale, neseparate între ele, desprinse împreună dintr-o coală. 3. Pachet, mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc. 4. Piesă metalică turnată, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din staţie. ♢ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire între trenuri care circulă sau manevrează pe aceeaşi linie. 6. Grup de voleibalişti care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur]. Sursa: DN

bloc (-curi), s.n. – 1. Clădire mare. – 2. Carnet de notiţe. Fr. bloc. – Der. bloca, vb. din fr. blocage; blocadă, s.f. format ca rocadă; debloca, vb., din fr. débloquer. Sursa: DER