Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8726

+0.05%

EUR

15.0734

-0.08%

RON

3.3889

-0.12%

RUB

0.3818

-0.39%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "bun" 12 rezultate

Definitii pentru: bun

BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. Adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ Expr. Bun la inimă milostiv. Bun, rău Îndatoritor, amabil. ♢ Expr. Fii bun! corect, cuviincios; frumos, milos. ♢ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinţi. 4. Caracteristic omului mulţumit, vesel, bine dispus. ♢ Expr. A fi în toane bune plăcut, satisfăcător, agreabil. ♢ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună nostimadă. A o păţi bună Gustos, apetisant, ales. ♢ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ♢ Compus: bun-gust rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelşugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniştit, tihnit, fără griji; fericit. Viaţă bună. ♢ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ♢ Compus: (Bot.) bună-dimineaţa zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-şi îndeplineşte bine menirea. ♢ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcţiunile lor) Care funcţionează bine. ♢ Expr. Bun de gură limbut. Bun de mână îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preţ, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ♢ Expr. A o lua de bună Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ♢ Expr. La ce bun? Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme şi superstiţii) Prevestitor de bine. ♢ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva Zdravăn, puternic, straşnic. ♦ Considerabil, mare. ♢ Loc adv. În bună parte Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., şi mai bine. ♢ Compuse: bună-credinţă s.f. sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credinţă sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineaţă) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S.m. şi f. (Înv. şi pop.) Bunic, bunică. IX. S.n. 1. Ceea ce este util sau necesar societăţii sau individului pentru a-i asigura existenţa, bunăstarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanţă în circulaţia economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăţie, avuţie. ♢ Bunuri de consum Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, aşa. – Lat. bonus. Sursa: DEX '98

Bun ≠ prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcut Sursa: Antonime

BUN s. v. bunic, calitate, însuşire, tată-mare, virtute. Sursa: Sinonime

BUN adj., s. I. adj. 1. v. pozitiv. 2. v. binevenit. 3. v. propriu. 4. v. apt. 5. v. frumos. 6. v. blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, uman, (livr.) comprehensiv, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. şi reg.) milostivnic, (înv.) cruţător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat ~.) 9. v. ascultător. 10. v. judicios. 11. v. frumos. 12. v. apropiat. 13. v. valoros. 14. v. competent. 15. v. veritabil. 16. v. curat. 17. v. bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere ~.) 19. v. valabil. 20. v. apreciabil. 21. v. întreg. 22. grozav, straşnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 23. v. gustos. 24. v. ales. II. s. 1. v. avere. 2. valoare. (Deţinător de ~uri.) 3. bun public v. patrimoniu. 4. v. produs. Sursa: Sinonime

bun adj. m., s. m., pl. buni; f. sg. búnă, g.-d. art. búnei, pl. búne Sursa: Dicţionar ortografic

bun s. n., pl. búnuri Sursa: Dicţionar ortografic

BUN⁴ ~uri n. 1) Valoare materială de care dispune cineva; avut; proprietate. ~uri mobile şi imobile. 2) Obiect sau valoare care are importanţă socială, economică sau culturală. /<lat. bonus Sursa: NODEX

BUN³ ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană luată în raport cu nepoţii săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoţii; bunel; bunic. /<lat. bonus Sursa: NODEX

BUN² ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se deosebeşte prin calităţi morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. ~ la inimă. ♢ Fii ~! fii drăguţ; fii amabil. Oameni ~i! formulă de adresare către mai mulţi ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor ~. Şofer ~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă ~ă. ♢ A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini ~e a nimeri în condiţii favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi ~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă ~ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susţine pe cineva într-o chestiune. A fi în toane ~e a avea dispoziţie bună. 4) (referitor la lucruri sau noţiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă ~ă. Traducere ~ă. Marfă ~ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. ♢ Poamă ~ă (~ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belşug; bogat; îmbelşugat. Roadă ~ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viaţă ~ă cu cineva. 8) Care are calităţi corespunzătoare destinaţiei. Apă ~ă de băut. ~ de însurat. ~ă de măritat. ~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcţionează bine. Ochi ~i. Dinţi ~i. ♢ ~ de gură care vorbeşte mult; vorbăreţ; guraliv. ~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp şi fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie ~ă. Vreme ~ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preţ ~. 13) Care este suficient de mare. O bucată ~ă de timp (de loc, de teren etc.). ♢ A trage un somn ~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră ~ă. 15) (de-spre relaţii de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă ~ă. Văr ~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viţă. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) ~ă ziua! Noapte ~ă! Drum ~! ~ sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcţii care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una ~ă (sau a i-o face ~ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păţi ~ă a da de dracul; a se încurca. ~ă treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ţi-o ~ă! asta mai lipsea. Na-ţi-o ~ă, că ţi-am frânt-o (sau na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieşi dintr-o situaţie, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonus Sursa: NODEX

BUN¹ adv. Aşa să fie; de acord; bine. /<lat. bonus Sursa: NODEX

bun (-nă), adj. – 1. Care are calităţi, cu fire generoasă sau cu inimă miloasă. – 2. Favorabil, propice. – 3. Inspirat, fericit, care produce satisfacţie. – 4. Potrivit, adecvat. – 5. Desăvîrşit, de calitate. – 6. Adevărat, sincer. – 7. Legitim, autentic, veritabil. – 8. Direct, de gradul întîi. – 9. De neam mare, nobil. – 10. Capabil. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 12. (Antepus unui adj.) Complet, definitiv. – 13. (S.n.) Parte bună a ceva. – 14. Bogăţie, avere. – 15. (Înv.) Bunătate. – 16. (Adv.) Introduce o propoziţie printr-un acord sau o concesie retorică (se preferă, cu această funcţie, adv. bine). – 17. Element de compunere care se combină cu unele substantive, pentru a le adăuga noţiunea de „desăvîrşit, perfect, autentic“: bună credinţă, bună cuviinţă, bun gust, bun plac, bunăstare, Buna-Vestire, etc. – Mr., megl. bun, istr. bur. Lat. bŏnus (Puşcariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); cf. it. buono, prov. bo(n), fr. bon, sp. bueno, port. bom. Cf. bun „bunic“, bunătate. Der. buneţe, s.f. (înv., bunătate); îmbuna (var. îmbuni), vb. (a îmbunătăţi; a împăca, a linişti; înv., a adula, a linguşi); îmbunător, adj. (înv., linguşitor); îmbunăciune, s.f. (adulare; bunăvoinţă); îmbunătăţi (var. bunătăţa), vb. (a face ca ceva să devină mai bun); îmbunătură, s.f. (înv., adulare, linguşire); nebun, adj. (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesă de şah); nebunariţă, s.f. (măselariţă, Hyosciamus niger); nebunatic, adj. (neastîmpărat, năzdrăvan); nebuneală, s.f. (demenţă, sminteală, ţicneală); nebunesc, adj. (de nebun, nebun); nebuneşte, adv. (ca un nebun); nebunie, s.f. (demenţă, sminteală; năzdrăvănie, poznă; aiureală, trăzneală); nebuni (var. înnebuni), vb. (a-şi pierde minţile; a se prăpădi, a se da în vînt după ceva); răsbuna, vb. (a-şi face singur dreptate), al cărui semantism („a îmbunătăţi“) se potriveşte cu cel al lui vindicare › vindeca „a lecui“; răsbunător, adj. (vindicativ; care răzbună). Din rom. provine bg., sb., rut. bunika (Hyosciamus niger), cf. nebunariţă (Capidan, Raporturile, 219). Sursa: DER

bun (-ni), s.m. – Bunic. Lat. *avunus, cuvînt care provine din aceeaşi rădăcină indoeurop. (*awon „bunic“) ca avus şi care s-a păstrat numai în forma diminutivală avoncŭlus „unchi“ (cf. Meillet, Mélanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curînd, poate chiar din lat., cu bonus, astfel încît este considerat în general der. al acestuia; cf., în plus, calabr. bona, piem. bona „bunică“. Der. bună, s.f. (bunică); bunic, s.m.; bunică, s.f.; răsbunic, s.m. (străbunic); străbun, s.m. (străbunic; strămoş); străbun, adj. (strămoşesc); străbunic, s.m.; străbunică, s.f. Sursa: DER