Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8726

+0.05%

EUR

15.0734

-0.08%

RON

3.3889

-0.12%

RUB

0.3818

-0.39%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "capriciu" 6 rezultate

Definitii pentru: capriciu

CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană¹, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie, cu treceri neaşteptate de la o stare emoţională la alta. [Var.: (înv.) capríţ s.n.] – Din fr. caprice, capriccio, it. capriccio. Sursa: DEX '98

CAPRÍCIU s. 1. chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, graţiozităţi (pl.), maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât un ~.) 2. (MUZ.) fantezie, (rar) ricercar. (Un ~ spaniol.) Sursa: Sinonime

capríciu s. n. (sil. -pri-) [-ciu pron. -ciu], art. capríciul; pl. caprícii, art. capríciile (sil. -ci-i-) Sursa: Dicţionar ortografic

CAPRÍCI//U ~i n. 1) Dispoziţie de moment neaşteptată şi, adesea, stranie, manifestată cu încăpăţânare; naz; toană; moft. ♢ ~ile modei caracter schimbător al modei. 2) Compoziţie muzicală instrumentală sau vocală de formă liberă, având caracter de improvizaţie. [Sil. -pri-ciu] /<fr. caprice, it. capriccio Sursa: NODEX

CAPRÍCIU s.n. 1. Dorinţă trecătoare, de cele mai multe ori extravagantă; gust neobişnuit, ciudat; toană. 2. Compoziţie muzicală instrumentală, ritmică şi cu un tempo viu, fără formă fixă. [Var. capriţ, capriţiu, s.n. / < fr. caprice, it. capriccio]. Sursa: DN

capríciu (-ii), s.n. – Dorinţă trecătoare, toană. – Mr. căpriciu. It. capriccio, de unde şi ngr. ϰαπρίτιο (› mr.). – Der. capricios, adj. Sursa: DER