Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8753

+0.59%

EUR

15.5987

+0.63%

RON

3.584

+0.52%

RUB

0.3921

+0.44%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "cauza" 12 rezultate

Definitii pentru: cauza | cauză

CAUZÁ, cauzez, vb. I. Tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [Pr.: ca-u-] – Din fr. causer, it. causare. Sursa: DEX '98

CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. v. aduce. Sursa: Sinonime

cauzá vb. (sil. ca-u-), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. şi pl. cauzeáză Sursa: Dicţionar ortografic

A CAUZ//Á ~éz tranz. A face să se producă; a provoca; a pricinui; a aduce; a produce. [Sil. ca-u-] /<fr. causer Sursa: NODEX

CAUZÁ vb. I. tr. A fi cauza unui fenomen, a unei întâmplări etc.; a pricinui, a produce. [Pron. ca-u-. / < it. causare]. Sursa: DN

CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. Cauza păcii. ♢ Expr. În cunoştinţă de cauză Motiv, raţiune. 3. (Jur.) Proces, pricină. ♦ Expr. A avea câştig de cauză Sursa: DEX '98

Cauză ≠ efect Sursa: Antonime

CÁUZĂ s. 1. considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei, (înv. şi pop.), cuvânt, (pop.) noimă, price, (înv.) cap, obiect, povod, rezon, (fig.) izvor, sămânţă. (~ care explică producerea unui fenomen.) 2. obârşie, origine, (fig.) izvor, mamă. (~ tuturor succeselor e ...) 3. obiectiv, scop, ţel, ţintă, (înv.) pricină. (Luptă pentru nobila ~ a independenţei.) 4. v. proces. Sursa: Sinonime

cáuză s. f. (sil. ca-u-), g.-d. art. cáuzei; pl. cáuze Sursa: Dicţionar ortografic

CÁUZ//Ă ~e f. 1) Fenomen care provoacă sau determină apariţia efectului; motiv; temei; pricină. ~ principală. ~ obiectivă. 2) jur. Acţiune pentru care cineva apare în faţa judecăţii; proces. ♢ A avea câştig de ~ a câştiga un proces judiciar. A (nu) fi în ~ a (nu) fi implicat într-o acţiune. 3) Problemă socială, de mare importanţă, care preocupă o colectivitate de oameni şi pentru a cărei apărare se duce o luptă. ~a păcii. [G.-D. cauzei; Sil. ca-u-] /<lat. causa, fr. cause Sursa: NODEX

CÁUZĂ s.f. 1. Ceea ce determină, provoacă apariţia unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă în anumite condiţii apariţia altui fenomen. 2. Problemă socială de mare importanţă, care preocupă o colectivitate largă de oameni şi pentru a cărei apărare şi punere în valoare se duce o luptă susţinută. ♢ În cunoştinţă de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, raţiune. 3. (Jur.) Pricină, proces. ♢ A avea câştig de cauză = a câştiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause]. Sursa: DN

cáuză (-ze), s.f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaş, s.m. (partizan, revoluţionar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus. Sursa: DER