Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8726

+0.05%

EUR

15.0734

-0.08%

RON

3.3889

-0.12%

RUB

0.3818

-0.39%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "cuib" 6 rezultate

Definitii pentru: cuib

CUIB, cuiburi, s.n. 1. Culcuş făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci şi a scoate pui. 2. Fig. Locuinţă, sălaş; reşedinţă. 3. Fig. (Peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluieşte şi de unde se propagă o acţiune potrivnică, duşmănoasă intereselor unei colectivităţi. ♦ Focar. 4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupaţi cu puiet şi cu hrană, în care trăieşte şi se dezvoltă familia de albine. 5. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Muşuroi de pământ făcut, prin prăşit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc. ♦ Spaţiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de acelaşi fel. Cuib de lăcrimioare. 6. Mulţime de fermenţi de acelaşi fel care provoacă înăcrirea vinului, a borşului, a laptelui etc. 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiţii bune de tragere. ♢ Cuibul corbului = post de observaţie situat în vârful catargului la anumite nave (de pescuit, de război etc.), în care stă marinarul de veghe. – Lat. *cubium. Sursa: DEX '98

CUIB s. v. adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş. Sursa: Sinonime

CUIB s. 1. v. vizuină. 2. v. cuibar. 3. (AGRIC.) muşuroi. (~ făcut la baza tulpinii porumbului, la prăşit.) 4. v. maia. Sursa: Sinonime

cuib s. n., pl. cúiburi Sursa: Dicţionar ortografic

CUIB ~uri n. 1) Culcuş pe care şi-l fac păsările pentru a depune ouă şi a scoate pui. 2) fig. Casa, încăpere în care trăieşte cineva; locuinţă. ♢ A-şi face ~ a-şi face casă; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se unelteşte ceva. ~ de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Muşuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fer-menţi care produc acrirea laptelui, oţetului, a borşului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit şi amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer îngrămădire de animale şi plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium Sursa: NODEX

cúib (-buri), s.n. – 1. Culcuş făcut de păsări sau de unele mamifere. – 2. Vizuină. – 3. Cămin, vatră, patrie. – 4. Groapă mică în care se pune sămînţa în pămînt. – 5. Grămadă de pămînt cu care se protejeajă tulpina plantelor de cultură. – 6. Crestare, crestătură. – 7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosită o dată. – Mr. cul’bu, megl., istr. cul’b. Origine incertă. Probabil din gr. ϰλωβός „cuşcă“, prin intermediul unei forme lat. *clubium; cf. ngr. ϰουλβί, de unde sl. kulivija, şi de aici colivie (mr. cluvie), s.f., cuvînt din sec. XVII. Rezultatul rom., care trebuie să provină de la *culib, indică o dublă metateză. Există şi posibilitatea ca lat. *clubium să fi trecut din epoca romanică, la *collubium sub influenţa lui collŭvies „amestec de materiale“. Celelalte ipoteze sînt insuficiente. După părerea mai generalizată, de la un lat. *cubium (cf. concubium), plecîndu-se de la cubĕre „a sta culcat pentru a se odihni“ (Philippide, Principii, 68 şi 140; Cihac, I, 66; Meyer, Alb. St., IV, 121; Puşcariu 432; Candrea-Dens., 429; REW 2355; Pascu, I, 72; DAR). Această ipoteză este aproape imposibilă, căci se referă la o imagine („culcat, trîntit“) care nu se aplică păsărilor, şi nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale. Pentru a rezolva dificultatea, Candrea a propus un lat. *culbium (cf. Cortés 126), pe care Densusianu, GS, XI, 363, îl considera imposibil. Der. cuiba (var. încuiba, încuibăra, încuibura), vb. (a face cuib; a instala a aşeza; a sălăşlui, a locui; refl., a prinde rădăcini, a deveni trainic); cuibar, s.n. (cuib; ou lăsat în cuibarul găinii; vizuină, bîrlog; sălaş, locuinţă, refugiu; groapă mică în care se pune sămînţa în pămînt); cuibări, vb. (a face cuib; a pune găinile în cuibar; a prăşi, a aduna pămînt în jurul tulpinei plantelor; a ocroti, a proteja, a ascunde; a fixa, a stabili). Din rom. provine rut. kubljyty „a face cuib“ (Miklosich, Wander., 10). Sursa: DER