Actualitate

Economie

Politica

Social

Sanatate

Juridic

International

Cultura

Sport

Monden

Auto

IT&C

Stiinta

Comunicate Presa

Stiri din Romania

Newsletter

Curs valutar

USD

11.8726

+0.05%

EUR

15.0734

-0.08%

RON

3.3889

-0.12%

RUB

0.3818

-0.39%

Convertor valutar
Alte valute

RSS feed

Horoscop

DEX Online

DEX

Cautare dupa "culme" 6 rezultate

Definitii pentru: culme

CÚLME, culmi, s.f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiş. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele ţărăneşti, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen. Sursa: DEX '98

CÚLME s. v. apogeu. Sursa: Sinonime

CÚLME s. 1. v. vârf. 2. (GEOGR.) v. creastă. 3. v. coamă. 4. (reg.) rudar, rudă. (De ~ se atârnă unele obiecte, în casele ţărăneşti.) Sursa: Sinonime

cúlme s. f., g.-d. art. cúlmii; pl. culmi Sursa: Dicţionar ortografic

CÚLM//E ~i f. 1) Partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; coamă; creastă; spinare; creştet; vârf; pisc. 2) Punctul cel mai înalt faţă de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cerească. 3) fig. Punct culminant în evoluţia unui fenomen, a unei situaţii sau a unei acţiuni; apogeu. În ~ea fericirii. ♢ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta întrece orice măsură; e nemaipomenit. 4) Băţ lung sprijinit de grinzi într-o casă ţărănească, pe care se atârnă haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen Sursa: NODEX

cúlme (-mi), s.f. – 1. Vîrf, creastă. – 2. Coamă, linie de intersecţie a două versante de acoperiş. – 3. Prăjină orizontală în casele ţărăneşti, de care se atîrnă haine. – 4. Culme, apogeu. – 5. Desăvîrşire, perfecţiune. – 6. Cruce de ramă, la stupi. – 7. Pînză ţesută în casă pentru împodobirea interiorului. – Mr. culme, megl. culmi. Lat. culmen (Diez, I, 133; Puşcariu 437; Candrea-Dens., 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; cf. alb. kuljm (Meyer 213; Philippide, II, 639), it. (sp.) colmo, fr. comble, sp. cumbre, port. (gal.) cume. – Der. culmiş, s.n. (culme); culminăriţă, s.f. (pînză de casă pentru mobile), care pare să reprezinte un *culminaria (Candrea-Dens., 432; DAR). – Der. neol. culmina, vb., din fr.; culminant, adj.; culminaţie, s.f. Sursa: DER